O tăcere de mormânt

„ S-a isprăvit!”- acestea au fost ultimele cuvinte ale Domnului Isus când era pe cruce,  apoi dintr-o dată tăcere,  o tăcere de mormânt…

Pentru ucenici durerea pierderii Învăţătorului lor printr-o moarte crudă a produs teamă şi  fiecare s-a ascuns. Cel care era cu ei în fiecare zi, cel care făcea minuni: umbla pe apă, scotea demoni, spunea vântului şi furtuni să tacă… acum nu mai era.
Era o zi a deznădejdii, o zi în care Isus era pus într-un mormânt. Nimic mai lipsit de speranţă!

Poate şi tu eşti ca unul dintre ucenici, ai umblat cu Isus,  ai văzut minunile Lui,  prezenţa Lui,  dar apoi parcă ceva s-a rupt.
Tânjeşti dupa o nouă legatură cu El,  dar simţi că totul s-a sfarşit. Nu te mai rogi, nu mai mergi la biserică…totul a devenit tăcere, o tăcere de mormânt…
În acest timp ceva se întâmplă,  piatra mormântului este data la o parte şi Isus cel Înviat vine spre tine şi îţi spune:  Sunt aici!  Da,  păcatul tău a produs durere, răstignire, moarte,  dar a sositi ziua Învierii.
Isus iţi spune că a murit cu păcatele tale trecute, prezente şi viitoare şi acum este aici lângă tine,  spunându-ţi:  Sunt viu şi în veac nu mai mor, am sa te port pe braţele mele o veşnicie!
Dacă rămâi la cruce şi apoi la mormânt vei găsi doar tăcere, deznădejede şi disperare.  Ochii tăi trebuie să privească mai departe la un Isus Înviat pentru tine, prezent şi alături de tine după ce a platit totul pentru ca tu să te bucuri de o relaţie vie cu El. Hristos a Înviat!

„Deci, cu atît mai mult acum, cînd sîntem socotiţi neprihăniţi, prin sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînia lui Dumnezeu.Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui.Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.” Romani 5:9-11