Aparenţe

“Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mîncat din pânile acelea, şi v-aţi săturat.”
Ioan 6:26

Azi tot mai mulţi oameni îl caută pe Dumnezeu doar atunci când au o nevoie urgentă.
Atunci când avem un examen greu sau suferim o pierdere mare ne amintim că există Dumenzeu.
Unii îşi amintesc de Dumenzeu şi işi fac cruce în faţa unei biserici, deşi cu un minut înainte au înjurat de Dumnezeu.
Sunt mulţi cei care poartă cruciuliţe la gât crezând că sunt aducătoare de noroc, deşi nu contenesc să facă o grămadă de fapte rele.
Alţii merg la biserică regulat, dar o fac doar pentru că acolo au prieteni sau pentru că sunt mai bine văzuţi de oameni.

Spunem că există Dumnezeu, dar de fapt l-am scos din existenţa noastră, adoptând o religie de suprafaţă.

Dar ce să faci ca să fii diferit de oamenii aceştia?
Ce sa faci ca să nu fi un om cu o credinţă de suprafaţă?
Acestea au fost şi întrebările celor din vremea lui Isus, întrebări care nu au rămas fără răspuns:
“Isus le -a răspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela, pe care L -a trimes El. ” Ioan 6:29

Isus a vindecat bolnavi, a înviat morţi, a umblat pe mare, a hrănit mulţimile, a scos draci, dar cu toate acestea oamenii nu credeau că El este Fiul Lui Dumenzeu trimis pe pământ.

“El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Ioan 1: 10-13

Azi ai ocazia sa alegi credinţa adevărată, trebuie să crezi că Isus este Fiul Lui Dumnezeu, care a venit să moară pentru păcatele tale şi să te facă copilul Lui Dumnezeu.
Ce onoare să fii numit COPILUL CELUI PREAÎNALT, A CELUI CE A FĂCUT CERUL ŞI PĂMĂNTUL!
Pentru ca să înţelegi mai bine acest lucru dă neapărat click aici.
E foarte important să faci acest pas şi în dată ce vei face aceasta viaţa ta va începe să aibă sens şi nu vei mai trăi în lumea aparenţelor, a lucrurilor de suprafaţă. 

Te laud în furtună

Adeseori furtuna vine peste vieţile noastre. Nici unul dintre noi nu este scutit de situaţiile dificile din viaţă… Nu este ceva nou, dar nou pentru mine a fost un lucru pe care atunci când tuna şi fulgera în viaţa mea nu l-am înţeles…
Nu am înţeles de ce se întamplă aceasta şi mai ales m-am întrebat dacă Dumnezeu mai este alături de mine.
Furia furtunii m-a lovit nu de puţine ori, dar am mers mai departe deşi vântul batea cu putere din faţă gata să mă împingă înapoi.

„Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte, nu va dormita.”Psalmi 121:1-3

Aceaste versete sunt un motiv puternic pentru a-mi ridica fruntea sus, în a privii spre Dumnezeu. 

Când am înţeles ca Dumnezeu este cu mine în furtună şi este ajutorul meu l-am lăudat chiar dacă lacrimile nu conteneau sa-mi curgă pe obraz.

Vreau să mărturisesc că Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea faţă de mine şi furtuna s-a oprit de cele mai multe ori mai repede decât mă aşteptam.

Cântecul de mai jos m-a ajutat enorm în situaţii grele şi mă rog să te ajute şi pe tine.
Iţi va fi de folos pentru că e încărcat cu promisiunile Domnului:

Casting Crowns – Praise You In This Storm

I was sure by now
God You would have reached down
And wiped our tears away
Stepped in and saved the day
But once again, I say “Amen”, and it’s still rainingAs the thunder rolls
I barely hear You whisper through the rain
“I’m with you”
And as Your mercy falls
I raise my hands and praise the God who gives
And takes awayChorus:
I’ll praise You in this storm
And I will lift my hands
For You are who You are
No matter where I am
Every tear I’ve cried
You hold in Your hand
You never left my side
And though my heart is torn
I will praise You in this stormI remember when
I stumbled in the wind
You heard my cry
You raised me up again
My strength is almost gone
How can I carry on
If I can’t find You

As the thunder rolls
I barely hear You whisper through the rain
“I’m with you”
And as Your mercy falls
I raise my hands and praise the God who gives
And takes awayChorus:(2x’s)
I lift my eyes unto the hills
Where does my help come from?
My help comes from the Lord
The maker of Heaven and EarthChorus:

Iată un cuvânt adevărat şi cu totul vrednic de primit!1Timotei 4:9

Azi mi-a atras atenţia în mod deosebit un cuvânt din paginile Sfintei Scripturi. Este vorba despre binecunoscutul termen “evlavie”.Nu am crezut până acum că acest cuvânt are atâta semnificaţie.
Pavel îi spune lui Timotei că evlavia este folositoare în orice privinţă (1Timotei 4:8).

În limba greacă tremenul este eusebia εὐσέβεια. – acesta înseamnă pietate, devotament faţă de Dumnezeu, reverenţă faţa de Dumnezeu.

Mi-am dat seama ca dacă aş cultiva o atitudine de evlavie, viaţa mea s-ar schimba într-un mod extraordinar.
Aceasta pentru că este o atidudine a sufletului, un exerciţiu de a deveni în sufletul meu mai respectos faţă de Dumnezeu, mai plin de dorinţa de a nu pacătui, mai devotat.

Evlavia nu are de a face cu partea fizică a omului ci ea se manifestă în omul dinăuntru (1Timotei 4:8 ).

Dacă sunt evlavios sufletul meu va avea de câştigat pentru că Dumnezeu mă răsplăteşte prin făgăduinţele sale.
El îmi promite că va fi cu mine în viaţa aceasta dar şi în viaţa eternă.

Evlavia vine dintr-o atitudine de adorare pentru ce a facut Dumnezeu pentru mine.
Domnul Isus a trăit în evlavie şi de accea mă va ajuta şi pe mine să trăiesc aşa:

„Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4:15-16

Domnul Isus îmi cunoaşte slăbiciunea şi nu râde de ea, ci are milă faţă de ea.

De asemenea nu sunt singur atunci când decid să fiu evlavios pentru că Domnul Isus mă asistă şi mă ajută şi pentru că El Însuşi a străbatut drumul evlaviei:

„Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Celce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” 1Timotei 3:16

Atitudinea evlaviei nu este forţată, ci ea vine în urma acceptării de bunăvoie a dragostei Lui Dumnezeu faţă de mine.

“Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică.” Ioan 3:16

Merită sa fiu evlavios!