Dulcea amorţire

 

Ne aflăm pe cumplitul tren de mare viteză al timpului.
În toată această călatorie, pe noi ca persoane este pusă o mare miză. Suntem câmpul de bătaie al ideilor altora şi al ideologiilor de orice facutură.
Avem impresia ca totul este în regulă şi că experimentăm o gândire liberă când, de fapt, suntem produsul proceselor de persuasiune al acestei lumi.

Experţii în publicitate te cunosc foarte bine, iar trucurile comerciale au rolul de a te deposeda de bani.

Deschizi televizorul şi iata devi nemulţumit de stilul tău de viaţă şi conform reclamei îţi dai seama ca telefonul tău este depăşit, calculatorul tău este slab iar hainele şi mobila pe care o ai sunt cu totul demodate.

Te simţi inconfortabil, începi sa fii frustrat şi să-ţi urăşti propria poziţie.
Deodată vrei mai mult, trebuie sa faci ceva… Dar uite! Tocmai ai găsit soluţia, următoarea reclamă te îndeamnă să iţi iei un credit şi în scurt timp începi să girez cu viaţa ta : cinci, zece sau douăzeci de ani din ea.
Eşti suficient de curajos încât să crezi că timp de cinci ani sau douăzeci de ani vei fi perfect sănatos ca să munceşti şi sa-ţi păstrezi acelaşi servici.

Iată un pasaj memorabil scris de cel mai înţelept om care a trăit în istorie despre goana după achiţionarea de lucruri ale acestei lumi.

“Am zis inimii mele: ,,Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea.“ Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.
Am zis rîsului: ,,Eşti o nebunie!“ şi veseliei: ,,Ce te înşeli degeaba?“
Am hotărît în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cîrmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, pînă voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor supt ceruri, în tot timpul vieţii lor.
Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;
mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.
Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult de cît toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
Mi-am strîns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cîntăreţi şi cîntăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.
Am ajuns mare, mai mare de cît toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.
Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima dela nicio veselie, ci am lăsat -o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi -a fost partea din toată osteneala mea.
Apoi, cînd m’am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mînile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vînt, şi că nu este nimic trainic supt soare.”

Solomon
Eclesiastul 2:1-11